Pe măsură ce ne apropiem de sezonul Globurilor de Aur şi al Oscarurilor, începe să fie clar cam ce actori vor intra pe radarul marilor premii. Printre ei se numără şi un nume care nu ne sună prea familiar, Eddie Redmayne, dar care după performanţa din The Theory of Everything are şanse mari la primul său Oscar, sau măcar la o nominalizare.
Pe scurt, acest film este poveste vieţii lui Stephen Hawking, dar nu întreaga viaţă, ci momentul când a descoperit că are boala care l-a adus în stare vegetativă, urmat de câteva zeci de ani. Hawking e înfăţişat ca un student entuziast, un “nerd” pur care studiază fizică şi care o sclipire aparte în ochii mereu acoperiţi de ochelarii cu dioptrii mari.
Stephen nu e vreun om de ştiinţă scorţos şi blocat în lumea sa şi de-a lungul filmului se dovedeşte a fi ca şi omul de ştiinţă real: mereu pus pe farse, şugubăţ şi plin de inteligenţă. Chimia dintre Stephen Haking şi Jane Hawking este fantastică în acest film, actriţa Felicity Jones făcând o treabă excelenta şi având şi atuul unei frumuseţi deosebite, britanice, rar întâlnită în cinematografia de azi. Modul în care ea are grijă de Stephen şi normalitatea cu care tratează sacrificiile sale stârnesc compasiunea.
Există şi aspectul delicat al căsniciei celor doi, care inevitabil se degradează, atunci când Jane cunoaşte un bărbat la corul la care cântă. Dar să revenim la motorul poveştii, adică momentul în care Stephen a aflat de boala sa. După o perioadă de lipsa de coordonare şi control al corpului său, tânărul om de ştiinţă a căzut în campusul facultăţii sale şi a ajuns la medic, care i-a dat doar doi ani de trăit. Boala tânărului de 21 de ani e cunoscută ca o formă de ALS, boala lui Lou Gehrig sau “motor neuron disease”.
Este o afecţiune cruntă care impiedica semnalele creierului să ajungă la muşchi şi să îi pună în mişcare. În ciuda impedimentelor care au urmat, cu pierderea treptată a controlului mâinilor, picioarelor şi cu o vorbire tot mai împleticita, Hawking a reuşit să aibă 3 copii, să îşi păstreze prietenii, să publice cărţi şi să extindă studiile privitoare la găuri negre şi la originile universului. Scena în care omul de ştiinţă îşi sărbătoreşte lucrarea la masă cu prietenii săi şi apoi e nevoie să se târască pe scări sus singur e sfâşietoare şi excelent jucată de Redmayne.
Acţiunea începe la Cambridge în 1963, când Jane şi Stephen se cunosc la o petrecere. De la petrecere se ajunge la întâlniri, plimbări, dragoste şi căsătorie. Jane rămâne alături de Stephen zeci de ani, chiar şi în acel dur moment în care omul de ştiinţă era să moară şi a intrat în comă din cauza unei pneumonii. Atunci soţia sa a decis să accepte o traheotomie, care l-a lăsat pe geniul fizicii fără voce, dar i-a salvat viaţa.
În anii 80 intră în scenă şi un scaun cu rotile mai modern şi vocea generată de computer a lui Hawking, privită iniţial cu amuzament pentru accentul său american şi nu britanic. Expresivitatea lui Redmayne face cât 1000 de cuvinte după ce personajul jucat îşi pierde vocea. Rămân sprâncenele, obrajii şi privirea, care completează vocea robotică pentru un portret excelent al omului de ştiinţă.
Nu doar Jane cunoaşte pe cineva în cadrul căsniciei sale, ci şi Stephen devine ataşat prea mult de asistenta sa, Elaine Mason, care avea să îi devină soţie, după divorţul de Jane. E interesant de remarcat că filmul nu a acoperit şi controversată relaţie cu Elaine, care aparent ar fi fost acuzată de lovituri aduse lui Stephen şi de abuz, neavând răbdare cu capriciile soţului paralizat. Jane şi Stephen au rămas totuşi apropiaţi, crescând cei trei copii ai lor ca şi înainte de divorţ.
The Theory of Everything nu este un film cu efecte speciale, sau cu o muzică deosebită. Cei doi actori principali ţin în viaţa atmosfera cu un joc excelent şi dacă peliculă probabil că nu va lua Oscarul, măcar unul dintre cei doi va primi un Oscar sau Glob de Aur. Probabil cea mai bună confirmare a calităţii peliculei vine chiar de la Stephen Hawking, care a declarat la un moment dat ca în timpul vizionării filmului a crezut de multiple ori că se vede pe el însuşi pe ecran.
Ce compliment mai mare poate primi excelentul Eddie Redmayne? E interesant şi faptul că filmului nu îi lipseşte umorul, de la explicarea modului în care Stephen poate întreţine relaţii cu soţia sa, la replicile computerizate ale omului de ştiinţă la evenimentele oficiale, atunci când studenţii îi adresează întrebări. Simplul fapt că Stephen Hawking există şi a împlinit 72 de ani reprezintă un fapt neobişnuit, în ciuda avansurilor ştiinţei moderne.
Dacă adăugăm şi cărţile pe care le-a scris şi descoperirile sale, omul devine un gigant în lumea noastră, meritând pe deplin porecla de “cel mai deştept om în viaţă”. Şi tragedia revine când ne dăm seama că e complet blocat în corpul său… The Theory of Everything nu e un film biografic, un documentar, ci mai degrabă o istorisire a unei poveşti de dragoste, pentru soţie, soţ şi ştiinţa şi pelicula primeşte de la noi nota 9.2 din 10.
Tweet
