The Age of Adaline a avut norocul să fie în sfârşit tradus rezonabil în limba romana, titlul devenind “Secretul lui Adaline” la cinematografele de la noi. Acest film ar fi ideal de Valentine’s Day sau de 8 martie, fiind siropos, dar e vorba aici de o peliculă siropoasă mai cerebrală decât de obicei şi destul de coerentă.
În ciuda stigmei de “film pentru femei” erau şi destui bărbaţi în sala la vizionarea peliculei, deşi fiecare era clar însoţit de prietenă sau consoartă. Recunosc că mi-am petrecut o bună parte din film aşteptând să apară pe ecran Harrison Ford, probabil cel mai mare nume inclus în distribuţia acestui film. În ce priveşte povestea, avem în fundal un narator care ne explica continuu ce se întâmplă şi aflăm că Adaline este o fată, sau mai bine zis femeie care trăia la începutul anilor 1900.
La vârsta de 29 de ani, ea are un accident de maşină, ajunge într-un lac pe o temperatură foarte scăzută şi intră în hipotermie. Pentru că accidentul are loc pe timp de furtună, maşina sa este fulgerata şi un curent cu voltaj uriaş pătrunde în trupul tinerei resuscitând-o. Doar că ea nu revine la viaţă ca orice om de rând, ci… nemuritoare. Astfel, Adaline, căci acesta este numele tinerei ajunge să trăiască 80 de ani rămânând mereu la vârsta de 29 de ani.
Alegerea lui Blake Lively, starul din Gossip Girl drept protagonista nu mi s-a părut prea inspirată, mai ales că alte propuneri erau Natalie Portman sau Keira Knightley pentru acest rol. Blake are problema inexpresivităţii, ea având mereu aceeaşi mimică atât la tragedii, cât şi la evenimente fericite. Avantajul actriţei e că reuşeşte să se comporte ca o femeie în vârstă, că o persoană demnă, ce are 100 de ani, dar evident arata doar de 29.
Teoretic filmul aduce puţin cu Benjamin Button, dar are o abordare mai naivă şi optimistă a poveştii. Acest film romantic ne-o prezintă pe Adaline lucrând la o arhivă de cărţi şi filme vechi şi privind momente istorice în acţiune şi amintindu-şi cum se afla acolo în anii 30, 40 şi aşa mai departe. Problema cea mare a lui Adaline e că nu poate avea o relaţie cu un bărbat, ştiind că inevitabil va trăi mai mult decât el şi că va muri înaintea sa.
Astfel, ea îşi face un modus operandi din părăsirea iubiţilor fix când aceştia au intenţia să îi ceară mâna. Există şi un episod în care tânără este prinsă de FBI, care a realizat bizareria faptului că ea nu îmbătrâneşte şi e gata să facă experimente pe Adaline. Cumva ea scapa din ghearele autorităţilor şi îşi duce viaţă mai departe sub identităţi false.
Nu doar bărbaţii sunt pierduţi de veşnic tânără protagonista, ci şi generaţii întregi de cockeri spanioli, ţinuţi drept animal de companie şi cea mai iubita fiinţă a lui Adaline. Inevitabil apare şi masculul fatal, în acest caz Ellis Jones, jucat de relativ anonimul Michiel Huisman. El are tot ce îşi poate dori o femeie, de la şarm la inteligenţa şi de la avere la un corp bine făcut.
El trece peste rezistenţa lui Adaline şi reuşeşte să o cucerească şi să o păstreze aproape de el. Renunţând puţin la spoilere şi la poveste, vă recomand să vă pregătiţi la o avalanşă de elemente vintage. Clipuri alb/negru, mobila veche, ţinute de acum mulţi ani şi o muzică semi-indie şi ambientala uneori vor unge pe suflet publicul feminin care poartă rochii cu floricele, ochelari cu rame groase şi folosesc biciclete vintage.
Întreaga idee de vintage, old school şi moda veche nu este vârâtă pe gâtul privitorului, ci e strecurată discret în film. Decorurile şi îmbinarea imaginilor de arhivă cu acţiunea modernă sunt bine implementate în peliculă. Cu un soundtrack bunicel bifat şi imagine destul de OK, nu putem decât să ne întrebăm cum rămâne cu jocul actoricesc şi mai ales cu Harrison Ford. El joacă rolul unui iubit mai vechi al lui Adaline, care acum are în jur de 80 de ani şi o recunoaşte după foarte mult timp.
În mod surprinzător, după mulţi ani de eşecuri cinematografice, Ford se redresează aici şi joacă cu demnitate, multă pasiune şi credibilitate. Cu mâini tremurânde şi ochi umezi el încearcă să se convingă dacă Adaline e reală sau nu şi să salveze fericirea familiei sale între timp. A vă spune mai mult de atât ar însemna un spoiler. O prezenţă familiară este aici şi Ellen Burstyn, excelentă în Requiem For a Dream drept Sarah Goldfarb, iar aici jucând rolul septagenarei care e fiica lui Adaline. E bizar să vezi o mamă de 29 de ani care are grijă de o fiică de 70 de ani, dar în acelaşi timp dialogurile sunt structurate destul de bine şi relativ credibil.
The Age of Adaline este un film romantic trist, evident nu la fel de trist că “The Notebook” sau “The Fountain”, pentru că are happy ending, dar execuţia este bună de-a lungul peliculei. Inevitabil masculii pasionaţi de Furious 7 îşi vor da ochii peste cap şi există secvenţe în care acţiunea încetineşte şi îngheaţă, ca şi vârsta protagonistei, dar experienţa per total este plăcută, contribuind foarte mult şi coloana sonoră şi imaginea bună a filmului.
Păcat de alegerea actriţei principale… în rest Secretul lui Adaline primeşte de la noi o notă da 8 din 10 şi merită văzut de doamne, domnişoare şi cupluri.
Tweet
