De fiecare dată când apare un film sau serial despre programatori, hackeri sau developeri, cei care chiar lucrează în domeniu se plâng de lipsa de realism a producţiei. Ei bine, Mr Robot rezolva problema fiind excelent din acest punct de vedere. El reuşeşte să combine toate temele tabu ale societăţii, de la consumul de droguri, la hackingul personal, terorism şi crime.
În centrul acţiunii se afla Elliot Alderson, jucat excelent de Rami Malek, un hacker extrem de anti social, care îl face pe Doctor House să pară Robin Williams. Elliott lucrează la o companie de securitate cibernetică (ironic), care deserveşte o corporaţie gigantică, cunoscută drept Evil Corp. De-a lungul episoadelor acea companie a putut fi asociată des cu Google, Microsoft sau Apple, realizând încălcări de intimitate a utilizatorilor, fiind omniprezenta şi nemiloasă.
Christian Slater e probabil cel mai mare nume din distribuţie, jucând rolul de mentor al lui Elliott, pe măsură ce acesta se alătura societăţii de hackeri F Society. Se ajunge şi la atentate, la hackingul unei instituţii bine păzite, ba chiar la neutralizarea unei închisori de înaltă securitate. Şi de parcă necazurile lui Elliott nu erau de ajuns, el este şi dependent de morfină şi îndrăgostit de dealerul sau, excelenta Shayla.
Ea este prototipul perfect de tânără urbana, vicioasă şi nepăsătoare, punk rock şi fără un ţel în viaţă. E interesant faptul că în ciuda urii sale faţă de socializare, Elliott e înconjurat de fete atractive, care par a simţi ceva pentru el. În ecuaţie intra şi Angela Moss, jucată de Portia Doubleday, colega de muncă cu tânărul nostru hacker şi o pasiune mai veche a sa.
Din păcate, ea oscilează între propria lupta cu sistemul şi un comportament de puştoaica răsfăţată. Apoi există şi Darlene, una dintre membrele de top F Society, care se ocupă de interactiunea cu ramura chineză a hackerilor şi coordonarea eforturilor echipei. Christian Slater apare rar în peliculă şi ne face fie să credem că este tatăl lui Elliott, fie o viziune, fie o altă personalitate a lui Elliott.
Episoadele lui Mr Robot trebuie privite cu mare atenţie, pentru o parte din ele reprezintă halucinaţii ale minţii hackerului aflată sub influenţa substanţelor. După câteva episoade de hacking autentic şi încălcare gravă a oricărei urme de intimitate, se trece şi la conceptul de “hacking uman”, în care se diseca trăsăturile, preferinţele şi defectele unor persoane, în încercarea de a le distruge.
Cam asta face ultra ambiţiosul Tyrell Wellick, care vrea cu orice preţ să urce în ierarhia Evil Cop, cu crima şi spionaj, cu minciuni şi hărţuire sexuală. Cumva se ajunge şi la un scandal legat de deversări toxice, care o afectează pe Angela, iar Elliott capătă şi un nemesis, în persoana “şefului” lui Shayla, un dealer fioros de droguri, care nu respecta zicală “don’t get high on your own supply”.
Acela a fost probabil cel mai fascinant personaj din tot serialul de până acum, Fernando Vera fiind un fel de şaman mistic, un drogat violent şi un răufăcător abil, mereu cu planuri în avans, chiar şi faţă de genialul Elliott. Hackingul din acest film este, după câte îmi dau seama bine pus la punct. Sunt folosite reţele WiFi nesigure, parole generate după date personale, se fac hackinguri de pe telefon, laptop sau evident PC şi totul se curăţa prin distrugerea chipurilor la microunde.
Elliott scoate cablul Ethernet din când în când, arde harduri şi se fereşte să fie prins. Întreg filmul este în mod clar o apologie la modul de operare al unei reţele precum Anonymous şi ce mi se pare interesant aici, e că nici unul dintre hackeri nu e un clişeu. Die Hard 4 ne aducea un hacker gras, bărbos şi plin de chipsuri pe tricou. Acelaşi tipar îl vedem în Halt and Catch Fire şi parţial şi în Silicon Valley.
Aici se constată în sfârşit existenţa acelor brogrammers. S-au dus zilele în care se făcea abuz de energizant, pizza şi multe nopţi nedormite pentru a coda. Acum avem tineri de 20+ ani, care au timp de fitness şi mâncare bio eco, sunt obsedaţi de sănătate, o viaţă ordonată şi… codare. Evident, Elliott nu prea face parte din tipar, având sănătate mentală la pământ şi cea fizică în pioneze, după diferite bătăi, accidente, doze, supradoze şi sevraje.
Mr Robot este excelent realizat, în ideea că te transpune în atmosfera unui New York sumbru, în pielea unor tineri expuşi la luminile metroului, conectaţi mereu la Internet şi plini de energie şi ura contra gigantului Evil Corp. Nimic nu este exagerat, înflorit sau dramatizat. Elliott e extrem de cinic, nu există să îşi hackuiasca psiholoagă, dar nici să plângă în faţa ei.
Muzica de fundal este excelentă, urbana, întunecată alternativă şi electronică, dar şi plină de însemnătate. Problema e că e foarte greu să relaţionezi sau să ţii cu hackerii aici, motivele lor fiind fragile, neclare şi uneori absurde. Evil Corp e ca o hidră, care cu fiecare cap tăiat, mai primeşte încă 7. Toate aceste concluzii sunt trase după vizionare a 7 din cele 10 episoade ale acestui serial.
E greu de crezut că ultimele 3 vor strica impresia excelentă a showului, care de la noi primeşte un 9.5 din 10.
Tweet
