Edge of Tomorrow Review: Tom Cruise şi scenaristul reuşesc să salveze de clişee un film cu bucla temporală

0
75

Cea mai mare capcană în care putea să cadă Edge of Tomorrow era clişeul. Toate marile seriale au avut măcar un episod în care aceeaşi zi se tot repetă şi îmi amintesc clar un episod de acest gen în Frânge şi Star Trek. Au existat nenumărate filme cu această bucla temporală, unul dintre cele mai faimoase fiind “Groundhog Day”. Nici “Source Code” nu a fost departe şi nu a fost chiar un film rău. Şi iată-ne în 2014, cu Edge of Tomorrow, care reuşeşte să ne surprindă plăcut.

edge 1

Nu îi dădeam prea mari şanse lui Cruise cu Oblivion în 2013, iar acel SF este acum un mic clasic în rândul pasionaţilor de SF. Acum şi Edge of Tomorrow a pus pe gânduri mulţi pasionaţi de SF şi a reuşit să distreze şi masele între timp. La fel cum World War Z nu ar fi funcţionat cu Tom Cruise, acest film nu ar fi funcţionat cu Brad Pitt. Tom Cruise se integrează perfect în astfel de pelicule, părând a fi confiscat genul, aparent pentru că ar fi adeptul unei religii SF printre altele (scientologia).

O mare reuşită a lui Edge of Tomorrow este că nu se trage dintr-o franciză, dintr-o carte foarte celebră, serial sau comic book. El are la bază o nuvelă SF relativ anonimă, numită All You Need îs Kill şi scrisă de Hiroshi Sakurazaka. Cartea a debutat cu 10 ani în urmă, iar un comic book a sosit la începutul acestui an. Putem spune că filmul sta în totalitate în spatele lui Cruise, Emily Blunt fiind uşor de înlocuit cu orice alt star de la Hollywood.

edge 5

Brendan Gleeson şi Bill Paxton sunt mai degrabă de decor, iar la drept vorbind nici măcar efectele speciale nu sunt atât de spectaculoase. Pot numi fix două scene în care filmul meita văzut la IMAX, în rest el va fi la fel de bine văzut la orice cinematograf. Unul dintre puţinele lucruri care m-au deranjat aici a fost faptul că inamicii, adică alienii robotici cu tentacule arată prea mult precum roboţii din Matrix şi în mod inexplicabil se rotesc continuu.

Pentru cei care nu ştiu povestea acestui film, aflaţi că Tom Cruise, un ofiţer care se ocupă de PR de obicei a fost trimis în mod forţat şi inexplicabil pe câmpul de luptă, în mijlocul unei lupte uriaşe a omenirii cu o specie de alieni invadatori. Lupta are loc în Marea Britanie, după o victorie a oamenilor la Verdun, unde Emily Blunt se remarcase drept soldat remarcabil. În fine, deşi nu înţelegem ce cauta maiorul William Cage (Cruise), un PR-ist în mijlocul bătăliei, îl vedem cum ajunge pe câmpul de luptă, cu multe emoţii şi multă nepricepere.

edge 4

El este evident ucis rapid de extratereştri, dar nu înainte de a ucide o unitate specială, numită Alpha. În ultimele sale clipe de viaţă, Cage este acoperit cu sângele lui Alpha şi capătă abilitatea să şi anume aceea de a reseta aceeaşi zi la nesfârşit. Această abilitate e declanşată de unitatea mamă, Omega, care controlează toţi alienii. Atunci când un Alpha este atacat, Omega va reseta ziua. Astfel începe un ciclu în care Cage ajunge din nou, din nou şi din nou pe câmpul de luptă “pentru prima oară”.

De fiecare dată devine mai priceput în bătălie, dar asta nu e de ajuns. El ajunge să se întâlnească cu soldatul Rita Vrataski (Emily Blunt) în mijlocul acţiunii, iar ea îl îndeamnă să o caute când se va trezi. Aparent şi Rita a trecut prin acea buclă temporală, dar în una dintre multele ei lupte repetate a fost salvată şi a pierdut sângele care îi permitea să reseteze ziua. Cage şi Rita vor încerca să găsească unitatea Omega pentru a o distruge, avansând tot mai mult în teritoriu inamic.

edge 3

Va apărea şi un prag de care cei doi par a nu trece şi deşi tindem să credem că vom vedea şi o poveste romantică, regizorul se fereşte de acest clişeu şi nu creează prea multă tensiune între cei doi. Cea mai mare problemă cu un film de acest gen e repetiţia în sine, iar scenaristul şi regizorul au reuşit să facă fiecare resetare interesantă, adăugând şi evidenţele elemente comice, precum faptul că acum Cage ştie că avea de spus un personaj înainte ca el să o facă, dar şi anticiparea unor pumni din partea unor soldaţi nervoşi.

Coloana sonoră este OK în acest film şi nu o remarcăm în mod deosebit prin vreo melodie, spre deosebire de fantasticul soundtrack al lui Oblivion de anul trecut, care merită chiar un Oscar. Intensitatea acţiunii e păstrată de-a lungul peliculei şi am apreciat chiar şi momentul în care Cruise a ales una din resetări pentru a se plimba prin Londra şi a mai lua o pauză de la lupte. Sincer să fiu, filmul ar fi avut ceva mai multă greutate dacă se termină rău, dar evident el are happy ending, după reţeta Hollywood.

edge 2

Aici câştigă din nou Oblivion, pentru că finalul e ambiguu, Cruise având mai multe clone şi versiunea principală fiind ucisă la final. În ciuda faptului că am criticat-o pe Emily Blunt, chimia sa cu Tom Cruise este bună, dar actriţă pare incapabilă să zâmbească sau să… nu fie nesuferită. În fine, Edge of Tomorrow are exact ceea ce îi lipseşte lui Godzilla, adică substanţă şi merită cu desăvârşire nota de 8.3 din 10.